Doamne, plânge codrul Doamne
Și izvoarele-nsetate,
Păsărele obosite
Stau prin ramuri speriate
Căci e arșiță Părinte
Arde soarele prea tare
Clipele ce vin usucă
Orice strop de-nviorare...
Doamne, ni se scurge viața
Și pustiul se întinde,
Florile sunt ofilite
Și tristețea ne cuprinde
Căci ni-e dor, ni-e dor de ploaie
Peste suflet și pământ
Ploaia binecuvântată
Ce renaște... dă avânt...
Mai privește Tată sfânt
Mai privește către noi
Și revarsă peste lume
Dragostea ca un șuvoi
Și din cerul slavei Tale
Lasă ploaia ce dă viață
Și ne-îmbrățișează Doamne
Într-o nouă dimineață!
Vulcan-22-08-2024
Mary